← căutare ← index
〈Singurătate〉
Biblioteca Academiei Române, colecția „Manuscrise”, fondul „Manuscrise românești”, manuscrisul numero 2260, folio 158 recto & 159 recto–verso · poezie
158rº
1
Cu perdelele lāsate
2
Șed la masa mea de brad
3
Focul pălpăe in sobă
4
Iară eu pe gănduri cad
5
Stoluri‑stoluri trec pin minte
Dulci iluɀii. Amintiri
7
Țîrîesc incet ca grieri
8
Pīntre negre, vechi ɀidiri
9
Sau cad grele, măngaioase
Și se sfarmă ’n suflet trist
Cum in picuri cade ceara
12
La picioarele‑unui Crist
In odae prin unghere
S’a țesut painȷenîș
15
Și prin cărțıle in vravuri
16
Āmblȧ şoarecii furiş
I
Dulci iluɀii, amintiri
Și se sparg in suflet trist
Cum in picuri untdelemnul
In camară‑mi prin unghere
Ș’aşezâ painȷenîș
159rº
Și ’n această dulce pace
Imi rıdıc prıvırea ’n pod
Şi ascult cum ınvelışul
20
De la cārți ei mi le rod.
21
Ah! de cāte ori voīt‑am
22
Ca să spănɀur lira’n cuiu
23
Și un capĕt poeȝiei
Și pustiului sā puiu
25
Dar atuncea grieri, şoareci
26
Cu uşor‑mĕruntul mers,
27
Readuc melancoliami
28
Iară ea se face vers.
29
Pe‑un volum măncat de molii
30
Prin unghere pārăsite
31
Voi venıți și sunteți solii
32
Intristȧrii liniştite
I
E atāta dulce pace
Și mĕ sīmt aşa comod
Cănd aud cȧ ’nvĕlitoarea
Și miɀeriei sā puiu
II
Imi rıdıc prıvırea ’n pod
Şi ascult cum ınvelışul
pustiului
159vº
{+}Este ea. Deşarta casă
34
Dīntr’odatȧ‑mi pare plină
35
In privaȝul negru al vıețıi{ }mi
36
E‑o icoană de lumină
37
Și mi{ }i ciudă cum de vremea
38
Să maı treacă se indură
39
Cănd eu stau şoptınd cu draga
40
Mānȧ ’n mānă, gură’n gură
I
{+} Este ea. Pustia casă
II
Deşarta — adjectiv supranotat între forma inițială [Pustia] și substantivul [casă]; varianta primă, [Pustia], a fost barată vag cu o singură linie dreaptă, obliterată însă din pricina cantității insuficiente de cerneală la momentul emendării
📥 PDF diplomatic [LaTeχ] 📥 PDF modernizat [LaTeχ]